Cristina Teodora Simion

Când eram mică visam să devin arheolog, așa că atunci când am crescut am ales să „sap” în mintea și sufletul aproapelui ca psihoterapeut adlerian, iar drumul acesta m-a dus în art-terapie…

Dar simțeam că ceva lipsește, că trebuie să fie o altă cale, mult mai profundă, prin care să-mi pot ajuta cu adevărat semenii…

Apoi am înțeles că cea care avea nevoie de ajutor eram de fapt eu.

M-am întors la stelele cu care vorbeam când eram mică, la norii care alcătuiau tărâmul meu de basm, m-am lăsat călăuzită de lună, am îmbrățișat copacii copilăriei, alergând desculță prin iarbă și am căutat răspunsul în foc…și toate acestea m-au adus în această medicină.

Prima întâlnire cu această medicină și shamanii Q’ero a fost Munay Ki-ul din 2015, un miracol care mi-a schimbat viața aducându-mă în această școală. Am început să mă învârt, Roată după Roată, mai întâi cu teamul școlii, apoi cu Chris Waters, ajungând eu însămi membru al teamului – încă un miracol pentru mine! Am decojit, an după an, povești, am vindecat răni și am învățat să-mi dau voie să visez, să pășesc pe calea Războinicului Luminii, aducând în lume darurile mele.

Această Medicină este calea miracolelor, cea prin care REALMENTE imposibilul devine posibil. Este cel mai mare dar pe care l-am primit și pe care, la rândul meu, îl dăruiesc cu toată iubirea aproapelui meu, visând alături de acest trib al oamenilor curcubeu noua lume întru devenire.